ONU avertizează: 113 țări în curs de dezvoltare cheltuiesc mai mult pe datorii externe decât pe educație
Un raport UNESCO publicat în iulie 2025 relevă că majoritatea țărilor în curs de dezvoltare alocă resurse mai mari pentru rambursarea împrumuturilor externe decât pentru sistemele lor de educație, în timp ce ajutorul internațional pentru educație este în scădere accelerată.
Cea mai recentă analiză realizată de Organizația Națiunilor Unite aruncă o lumină îngrijorătoare asupra modului în care țările sărace își distribuie resursele bugetare: în 113 state în curs de dezvoltare, sumele destinate achitării datoriilor externe au depășit, în 2025, cheltuielile alocate educației. Concluziile aparțin Agenției ONU pentru Cultură și Educație, UNESCO, și au fost publicate la 10 iulie 2025.
Datorie vs. educație: un calcul cu pierderi generaționale
Potrivit raportului UNESCO, amploarea fenomenului variază semnificativ de la o regiune la alta, însă tendința generală este alarmantă. În Africa Subsahariană, dezechilibrul este cel mai pronunțat: statele din această regiune cheltuiesc în medie de 3,6 ori mai mult pentru serviciul datoriei externe decât pentru educarea propriilor cetățeni. Mai mult, The Guardian raportează că există 18 țări unde raportul ajunge la de cinci ori mai mult alocat datoriilor față de educație.
Această realitate survine într-un moment în care finanțarea internațională destinată educației urmează, la rândul ei, un curs descendent. Conform aceleiași surse, ajutorul global pentru educație este estimat să scadă cu până la 30% în perioada imediat următoare, ceea ce adâncește și mai mult decalajul cu care se confruntă sistemele de învățământ din lumea în curs de dezvoltare.
Copiii, principalele victime ale priorităților financiare
Impactul direct al acestei realități se resimte în generațiile tinere. Raportul UNESCO subliniază că, în condițiile în care fondurile publice sunt deviate masiv către plata ratelor și dobânzilor la împrumuturile externe, investițiile în infrastructura școlară, în formarea cadrelor didactice și în accesul la materiale educaționale rămân la cote minime.
Mecanismul este unul sistemic: statele care s-au împrumutat masiv în perioadele anterioare — adesea pentru a face față unor crize economice sau sanitare — se văd acum obligate să respecte angajamentele față de creditorii externi, sacrificând bugetele sociale. Educația, alături de sănătate, este unul dintre primele sectoare afectate atunci când resursele devin insuficiente pentru toate prioritățile.
Contextul global al reducerilor de ajutor
Scăderea preconizată a ajutorului internațional pentru educație vine pe fondul unui val mai larg de retragere a finanțărilor externe din partea unor state donatoare tradiționale. Organizațiile internaționale atrag atenția că această dublă presiune — datorie internă crescută și ajutor extern în scădere — creează un cerc vicios din care țările cele mai vulnerabile au puține șanse să iasă fără o reformă structurală a arhitecturii financiare globale.
UNESCO solicită, prin intermediul acestui raport, o regândire a mecanismelor de restructurare a datoriilor suverane, astfel încât statele afectate să poată proteja cheltuielile esențiale din domeniile sociale, în special educația.
De ce contează pentru România
Deși România este membră a Uniunii Europene și beneficiază de un cadru financiar diferit față de statele analizate în raportul UNESCO, concluziile acestui document au relevanță și pentru contextul românesc. România se confruntă cu un deficit bugetar semnificativ și cu o datorie publică în creștere, iar dezbaterea privind echilibrul dintre rambursarea împrumuturilor și investițiile în servicii publice — inclusiv educație — este prezentă și în spațiul politic autohton.
Sistemul de învățământ românesc este unul dintre cele mai subfinanțate din Uniunea Europeană, iar procentul din PIB alocat educației a rămas mult sub media europeană în ultimii ani, în pofida unor prevederi legale care stipulau o țintă de 6% din PIB. În acest context, raportul ONU oferă un semnal de alarmă relevant și pentru decidenții de la București: neglijarea educației în favoarea altor obligații financiare generează costuri sociale pe termen lung mult mai mari decât economiile realizate pe termen scurt.
La nivel european, România poate juca un rol activ în susținerea unor mecanisme internaționale care să protejeze cheltuielile pentru educație în statele cel mai puțin dezvoltate, contribuind la o agendă globală mai echitabilă — un subiect care va fi, cel mai probabil, pe agenda reuniunilor internaționale din a doua jumătate a anului 2025.
📰 Surse principale:
✓ Confirmat de 1 sursa independenta:
Articol verificat prin cross-reference cu surse independente, conform standardelor jurnalistice 844.ro.
Foto: Charlotte May / Pexels
